|
Melodiile...infiorator de triste, rasuna din peretii camerei mele…De ce nu vi sa ma salvezi din abisul in care am cazut…dragostea ta ma omara ca un venin pe care il iau putin cate putin…Aceleasi necazuri,aceleashi sentimente… ma simti de parca as trai mereu aceeasi zii si degeaba tot incerc sa scap nu pot sa fug de toate aceste ganduri ce-mi fac noptile prea lungi…nervii mei incep sa cada la pamant cand knd incep sa-mi dau seama ca e doar un vis…ca nu am nicio sansa sa te intalnesc…sa te ating sau macar sa te privesc in ochi… Tu esti doar o voce, as vrea dar nu pot sa te alung si tot tu ma pui pe ganduri si imi fac noptile prea amare iar atunci cand as vrea sa dorm, macar sa atipesc ma faci sa ma gandesc la tine…e greu cand nu gasesc pentru ce sa mai traiesc… Trecand peste toate lasand in spate soapte noapte dupa noapte gandindu'ma la moarte las amintiri prin fapte,distanta ne desparte dar poateee voi reusi sa iti fiu mereu aproape... |